-Filozofie-

<<Ce face omul cand nu are ce face?! Se apuca si gandeste. In general asta e un lucru bun; dar OOH in cazut meu, daca ma prinzi intr-un moment in care gandesc e vai si amar de tine! Vorbesc serios. Cand ma straduiesc sa ies dintr-o situatie nasoala, sau sa gasesc orice fel de solutii, e de rau. Pentru ca nu pot face mai multe lucruri deodata , ori distrug ceva din jurul meu, ori fara sa vreau scot ochii cuiva, ori sparg ceva foarte valoros. Deci daca stau bine sa ma gandesc nu e bine deloc sa despici firul in patru.

Chiar si in cele mai groaznice momente ale mele am fost in stare sa scot cate ceva bun din starea mea nasoala. De exemplu cand ma simt rau, sau nervoasa, sau suparata, fix atunci ma izbeste inspiratia si mai scriu ceva, creatie a unei minti bolnave si neintelese. Unii oameni imi zic ca cea mai mare calitate a mea este sa fac misto de mine. Nu cred. Cea mai mare calitate a mea e sa fiu nenorocita:) la asta ma pricep cel mai bine. Si sunt mandra de mine. Sincer. Adica de ce sa fiu altfel? Cine merita?! Ok sunt cateva persoane in viata mea care merita sa fiu draguta, si cu ele sun, dar restul, care sunt javre, nemernici si bulangii (exclud tiganii, evreii si manelarii-acolo deja stiu oamenii ce parere am de ei!) nu merita acelasi tratament? Adica eu de ce sa fiu binevoitoare, dragalasa si zambareata si altii sa-si bata joc? Asa sunt oamenii catalogati gresit! Fiindca au mecanisme de aparare. Asta e al meu: ranesc cand sunt ranita; de fapt de ce nu as face-o?!…

[pauza de tigara]

Ahh…mult mai bine…Am din ce in ce mai des intentia sa filozofez asupra multor lucruri care se intampla in jurul meu…Ceea ce este practic, o tampenie, daca stai sa te gandesti bine nu are niciun rost.

Am realizat ca in viata totul merita savurat pe loc, fara analize si idei tampite, fara intrebari si alte mustrari de constiinta.

Viata e frumoasa fratilor! Chiar si asa, plina de cacaturi, ea merita traita din plin. Pentru ca (dupa cum zice un prieten de-al meu) “in fond si la urma urmei” avem doar una si e pacat sa o risipim. Copii, nu ascultati mereu ce zic parintii, asa o sa aveti parte de o viata plictisitoare, mai faceti si tampenii; parinti, nu mai fiti asa comunisti si lasati copilu’ sa se dea cu capu’ de pragu’ de sus ca sa il vada pe ala de jos…

Iar tovarasii mei tinerei, distrati-va si fructificati-va pasiunile, o sa fiti foarte multumiti!

Iar acum dupa ce am dat atatea sfaturi pe care probabil nu o sa le urmeze nimeni, imi iau gandurile, sentimentele si nebuniile pe “insula mea” unde totul e permis si ma relaxes putin. Cum ajungeti pe insula voastra? Cu o sticla de vin bun, muzica veche si cateva lumanari pentru efect:)

[se recomanda o atmosfera linistita, preferbil in aer liber,cu cer senin si mii de stele]

Viata e frumoasa, traita din plin;eu asa voi face cu a mea^^!>>

Ne vedem pe insula:)